Despre Biserica Fortificata

Istorie
Începuturile localității Hărman sunt legate de stăpânirea Ordinului cavalerilor teutoni asupra  Țării Bârsei din perioada 1211-1225, timp în care au fost întemeiate așezări și au fost atrași coloniști germani. Evoluţia localităţii în decursul secolelor următoare a fost avantajoasă, fapt ce se datorează în mod însemnat şi activă în întreaga regiune. Fortificaţiile din jurul bisericii au fost extinse şi întărite masiv în decursul secolelor XV-XVII. Astfel, a luat naştere  una dintre cele mai mari şi bine păstrate biserici fortificate  din Ţara Bârsei. Într-o perioadă de frămânări interne de amploare, în timpul domniei principelui nebun Gabriel Báthory, în jurul anului 1612, Hărman a fost singura localitate din Ţara Bârsei care s-a impus în faţa inamicului şi a putut rămâne fidelă conducerii Braşovului. Preotul evanghelic al Hărmanului a jucat deseori un rol important în cadrul capitlului Ţării Bârsei, confreria regională a preoţimii săseşti.

Biserica-cetate
Biserica-cetate din Hărman cu zidurile ei impunătoare, cu cele şapte tunuri apărare şi cu turnul clopotniţa vizibil de la distanţă este o bijuterie printre numeroasele biserici fortificate ale saşilor din Transilvania. Ffortificaţiile şi-au pierdut scopul lor militar deja în secolul al XVII-lea, ele au fost însă folosite în continuare ca spaţii de depozitare, mai ales a proviziilor. Datorită acestui schimb de destinaţie, fortificaţiile au fost îngrijite în continuare şi păstrate până în zilele noastre.

Turnul-capelă
Clădirea inițială a capelei, databilă în jurul anului 1300, era compusă dinr-o pivniță cu intrare proprie și nivelul capelei cu boltă în două travee. Capela făcea parte din zidul inelar (de formă ovală) ce înconjura deja în secolul al XIII-lea biserica inițială în stil romanic. 
Unică este pictura murala a capelei, ce datează din secolul al XV-lea, din punct de vedere al gradului și calității păstrării sale. Ciclul imaginilor descrie calea dobândirii mântuirii veșnice.

Biserica Sf. Nicolae
Clădirea bisericii păstrează mai ales în partea ei estică  înfăţişarea vechii basilici cu trei nave în stil romanic din secolul al XIII-lea, care arată paralele evidente cu arhitectura cisternică a epocii, ce atestă patronatul cistercian al abaţiei de la ârţa asupra Hărmanului, dovedit documentar în 1240.

Turnul clopotniţă
În jurul anului 1300 a fost integrat in partea vestică a clădirii bisericeşti turnul clopotniţă construit masiv pe lăţimea navei principale astfel încât navele laterale l-au înglobat. Turnul dispune de două case a scărilor alipite, prin care se accesează primele două nivele ale turnului. Celelalte şase nivele ale acestuia sunt legate prin scări de lemn. Cu o înălţime totală de 56 metri turnul este cel mai înalt din Ţara Bârsei. În 1794 s-au întreprins modificări la acoperişul turnului, renunţându-se la galeria de apărare. Pe lângă vârful principal al acoperişului au fost aplicate patru turnuleţe de colţ care erau semnul de departe vizibil că localitatea dispunea de dreptul de a pronunţa şi executa sentinţa capitală.
Iniţial biserica-cetate dispunea de cinci clopote: trei în turnul clopotniţă dintre care unul era dedicat alarmei şi era legat de ceas, unul într-un turnuleţ deasupra corului şi unul era situat în vârful turnului poartă. În 1916/17 clopotele de pe biserică au fost ridicate de către armată şi topite. Clopotele de azi din turn au fost achiziţionate în 1923 respectiv 1925. Clopotul mare din 1923 a fost defectuos şi schimbat în 1925, el serveşte azi ca monument comemorativ în zona portalului vestic. Clopotul din turnul de poarta datează din 1608 şi este astăzi cel mai vechi din Hărman.

Dotarea bisericii
Altarul baroc din 1787 a fost întocmit de sculptorul Franz Eberhard și de pictorul originar din Brașov Mohr. 
Amvonul din lemn datând de la sfarșitul secolului al XVII-lea este prins direct în perete în colțul nord-estic al navei principale. Accesul la amvon se face prn sacristie. 
Cristelnița neogotică în formă de cupă a fost turnată în ghips la 1899 și provine din fabrica pentru pietre artistice Ernst March din Berlin/ Charlottenburg.
Tribuna de lemn din vestul navei ofera spatiu pentru orga si mai multe randuri de banci. Panourile balustradei sunt decorate cu motive de vita de vie asezate central pe acestea. In 1754 este atestata instalarea unei orgi mici, si aceasta este probabil si data construirii tribunei. Ea a fost extinsa in 1868-88 data la care a obtinut forma actuala.
Orga în funcție și astăzi a fost construită de meșterii de orgi din Brașov Karl Einschenk (1867-1951) și Josef Nagy și dispune de două manuale, 19 registre și un pedal.
O caracteristică a bisericii din Hărman sunt băncile femeilor, datând din 1753, situate în centrul navei. Acestea au fost confecționate din grinzi de brad și sunt lipsite de spătare. Băncile erau rezervate femeilor căsătorite ale căror port cerea lipsa spătarelor.
Stranele din secolul XVIII-lea așezate în cor și rezervate preotului, prezbiteriului și onoraților din localitate reprezintă în laturi și în baldachin decorații în formă de siluete. În interior, stranele sunt decorate de ornamente florale.
Covoare orientale decorează pereții corului, balustrada tribunei și primele bănci ale navei principale. Ele au ajuns în Ardeal pe calea comerțului.
Piesa cea mai remarcabilă din dotarea liturgică a bisericii este potirul din argint aurit, după tehnicile folosite, o lucrare tipic transilvană din secolul al XV-lea. Piciorul în formă piramidală, cu talpă înaltă,  prezintă șase fețe netede cu inscripții. Nodul reliefat este suprapus de cupă cu deschidere lărgită, probabil un adaos din secolul al XVII-lea. Din același secol datează patena și pyxis, ambele confecționate parțial din argint aurit. Cănile dn cositor datează din secolele XVIII-XIX.